Ambulanță militară lângă un cort de spital de campanie

În partea stângă a desenului se află o ambulanță militară robustă. Aceasta are un compartiment posterior înalt și pătrățos, o cabină cu bot drept și parbriz lat, o grilă cu lamele, un far rotund, o oglindă laterală și un cârlig de remorcare pe bara din față. Cruci medicale sunt vizibile pe caroserie și pe ușa cabinei. Roțile mari au crampoane adânci, speciale pentru noroi și teren accidentat. În dreapta, un cort din pânză cu o cruce desenată sus are una dintre clapetele de la intrare legată într-o parte, iar lângă el sunt așezate două lăzi metalice de provizii cu încuietori. În prim-plan se zărește o targă pliabilă din pânză întinsă între două bare.

Cum au apărut ambulanțele pe câmpul de luptă

Transportul medical rapid de pe front îi este atribuit chirurgului Dominique-Jean Larrey din armata franceză, în anii 1790. El a proiectat căruțe ușoare trase de cai, numite ambulanțe zburătoare, capabile să ajungă la soldații răniți chiar în timpul luptelor, nu doar după încheierea lor. Tot Larrey a pus bazele triajului medical, acordând prioritate celor mai grav răniți, fără a ține cont de gradul militar.

Emblema crucii de pe vehicul are o valoare juridică precisă. Prima Convenție de la Geneva din 1864 a stabilit crucea roșie pe fundal alb ca semn de protecție pentru personalul sanitar, vehicule și spitale. Conform dreptului internațional umanitar, vehiculele care poartă acest simbol nu pot fi atacate atât timp cât sunt folosite exclusiv pentru îngrijirea bolnavilor și a răniților.