Pe scurt: naratorul, autorul și personajul
- Autorul este persoana reală care a scris opera. De obicei îi găsești numele pe copertă sau pe pagina de titlu.
- Naratorul este vocea care spune povestea. Naratorul există în interiorul textului și este creat de autor.
- Personajul este o persoană, un animal sau o altă ființă care acționează în poveste și trăiește întâmplările.
- Naratorul poate fi și personaj: când naratorul spune „eu” și își povestește propria întâmplare, avem narațiune la persoana I.
- „Eu” dintr-o poveste inventată nu este automat autorul. Memoriile și autobiografiile sunt diferite, pentru că acolo scriitorul își prezintă propriile experiențe reale.
Care este diferența dintre narator și autor?
Autorul creează opera; naratorul spune povestea din interiorul ei. Autorul există în lumea reală, scrie și alte texte și are o viață în afara cărții. Naratorul aparține poveștii. Un autor poate inventa un narator cu o vârstă, o origine, păreri și cunoștințe complet diferite de ale lui.
Diferența devine evidentă când naratorul nu seamănă cu autorul. O femeie adultă poate scrie o poveste spusă de un băiat de zece ani; un scriitor poate alege chiar un câine drept narator. Vocea și perspectiva naratorului fac parte din operă, nu sunt o dovadă despre identitatea personală a autorului.
Cine este personajul și prin ce se deosebește de narator?
Personajul este cel despre care e vorba în poveste. Pot exista un personaj principal și mai multe personaje secundare. Naratorul ne vorbește despre ele, dar nu este întotdeauna unul dintre ele.
- Când naratorul spune „eu” și ia parte la întâmplări, naratorul este și personaj.
- Când naratorul spune povestea folosind „el”, „ea” sau „ei” și nu ia parte la întâmplări, narațiunea este la persoana a III-a.
Exemple cunoscute pentru clasele a V-a și a VI-a: în „Jurnalul unui puști” de Jeff Kinney, Greg Heffley își spune propria poveste și este și personajul principal. În „Percy Jackson și Olimpienii: Hoțul fulgerului” de Rick Riordan, Percy Jackson își povestește aventurile la persoana I. În „Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu, un narator la persoana a III-a ne vorbește despre Lizuca, despre cățelul Patrocle și despre celelalte personaje, din afara întâmplărilor.
Trei întrebări care lămuresc lucrurile
Întrebarea | Pe cine cauți? | Unde găsești răspunsul? |
|---|---|---|
Cine a scris această operă? | autorul | pe copertă, pe pagina de titlu sau în informațiile despre sursă |
Cine spune această poveste? | naratorul | în text: naratorul spune „eu” sau descrie alte personaje? |
Cine trăiește întâmplările? | personajul | în text: cine acționează, vorbește și ia parte la ce se întâmplă? |
Pune întrebările în această ordine. Răspunsul la prima vine din informații aflate în afara poveștii; răspunsurile la celelalte două vin din text.
Cum recunoști narațiunea la persoana I și la persoana a III-a?
Uită-te la pronume și mai ales la formele verbelor din propozițiile care povestesc, nu doar din dialog. În română, pronumele „eu” lipsește adesea, dar verbul îl trădează: dacă naratorul spune „am mers”, „văd” sau „am observat”, narațiunea este la persoana I. Dacă spune „a mers”, „vede” sau „au observat”, este la persoana a III-a.
Trăsătura | Narațiunea la persoana I | Narațiunea la persoana a III-a |
|---|---|---|
pronumele și formele verbelor | am pierdut, alerg | a pierdut, aleargă |
cine este naratorul | un personaj sau un martor al întâmplărilor | o voce din afara întâmplărilor |
ce știe naratorul | de obicei ce vede, aude, gândește și simte el însuși | poate ști mai mult decât un personaj, uneori chiar și gândurile personajelor |
Atenție la dialog. Un personaj poate spune „eu” într-o conversație chiar dacă toată povestea este spusă la persoana a III-a.
Exercițiu: cine este cine?
Citește fiecare fragment scurt. Pentru fiecare, răspunde la trei întrebări: ce tip de narațiune este, naratorul este personaj și cine sunt personajele?
- „Mă numesc Andrei și de ieri am un câine. L-am botezat Grivei.”
- „Maria s-a uitat la ceas. Era sigură că autobuzul plecase deja.”
- „Stăteam cu Vlad în fața școlii. Deodată, Vlad ne-a arătat un curcubeu.”
- „Ana i-a șoptit fratelui ei: «Eu o să fac asta.»”
- Pe copertă apare numele scriitoarei. Cartea începe așa: „Sunt un câine și mă cheamă Grivei.” Cine este autorul și cine este naratorul?
Răspunsuri:
- Narațiune la persoana I („mă numesc”, „am”, „l-am botezat”). Naratorul este personaj: Andrei. Personaje: Andrei și Grivei.
- Narațiune la persoana a III-a („Maria s-a uitat”, „era”). Naratorul nu este personaj, dar știe ce gândește Maria. Personaj principal: Maria.
- Narațiune la persoana I („stăteam”, „ne-a arătat”). Naratorul este personaj, alături de Vlad.
- Narațiune la persoana a III-a („Ana i-a șoptit”). „Eu” apare în dialog, deci îl rostește un personaj, nu naratorul. Personaje: Ana și fratele ei.
- Autorul este scriitoarea reală al cărei nume apare pe copertă. Naratorul este câinele Grivei, care este și personaj. Narațiunea este la persoana I.
Poate fi naratorul și autorul?
În ficțiunea obișnuită, ține autorul și naratorul separat, chiar și când naratorul spune „eu”. În memorii sau în autobiografie, scriitorul își prezintă propriile experiențe reale, așa că autorul și naratorul se referă la aceeași persoană reală, deși textul este tot selectat și construit de scriitor.
Ai grijă la jurnalele inventate. „Jurnalul unui puști” arată ca jurnalul lui Greg Heffley, dar cartea a scris-o Jeff Kinney. Greg este narator și personaj, nu autor.
În poezie vorbim de obicei despre eul liric: vocea care vorbește în poezie. Nici eul liric nu trebuie considerat automat identic cu poetul.
Cum poți exersa acasă în 10 minute?
- Trei întrebări după fiecare capitol: cine a scris, cine povestește și cine trăiește întâmplările?
- Schimbă naratorul: rescrieți trei propoziții de la persoana I la persoana a III-a („el”, „ea” sau „ei”) și observați ce se schimbă.
- Povestește din altă perspectivă: povestiți o dimineață obișnuită ca și cum ar spune-o pisica sau ghiozdanul.
- Vânătoarea de „eu”: subliniați pronumele și verbele la persoana I și verificați dacă apar în dialog sau în narațiunea propriu-zisă.
Discuția despre cine spune povestea se leagă firesc de alte întrebări de înțelegere a textului. Vezi cum înveți copilul să citească cu înțelegere. O scurtă discuție după fiecare capitol poate ajuta și la reținerea conținutului; vezi cum îmbunătățești memoria copilului după citit.
Când copilul își scrie propria compunere, roagă-l să-și aleagă naratorul înainte de prima propoziție și să păstreze aceeași perspectivă până la capăt. Ajutor pentru planificare găsești în ghidul cum înveți copilul să scrie singur compuneri.
Ce greșeli să eviți?
- Să scrii „autorul ne povestește…” când analizezi narațiunea. De obicei, scrie „naratorul ne povestește…” sau „în text aflăm…”.
- Să crezi că „eu” înseamnă autorul. Un narator la persoana I dintr-o operă de ficțiune este o voce narativă, nu automat scriitorul.
- Să confunzi naratorul la persoana a III-a cu personajul principal. Naratorul ne vorbește despre personaj, dar nu este acel personaj.
- Să cauți naratorul doar în dialog. Ce spun personajele nu stabilește perspectiva narativă.
- Să schimbi perspectiva la jumătatea propriei compuneri, de la „eu” la „el” sau „ea”, fără un motiv clar.
Dacă micuțul evită cu totul cititul, începe cu ce faci când copilul nu vrea să citească.
Surse
- Zintegrowana Platforma Edukacyjna — Podstawa programowa: język polski, szkoła podstawowa IV–VIII (cerințe pentru clasele IV–VI: elevul caracterizează eul liric, naratorul și personajele și deosebește narațiunea la persoana I de cea la persoana a III-a; versiunea pentru anul școlar 2025/2026).
- Zintegrowana Platforma Edukacyjna — Narracja, opis, dialog w opowiadaniu (definiția naratorului și a narațiunii la persoana I și la persoana a III-a).
- Słownik języka polskiego PWN — hasło „narrator” (naratorul ca figură care povestește desfășurarea acțiunii într-o operă literară).
- Słownik języka polskiego PWN — hasło „autor” (autorul ca creator al operei literare).