Pe scurt: -i, -ii sau -iii?
- Cu un singur i scriem pluralul nearticulat al majorității substantivelor și adjectivelor: pomi, elevi, băieți, harnici.
- Cu doi i scriem atunci când adăugăm articolul hotărât -i la un plural în -i (pomii, elevii) sau când rădăcina se termină deja în i (copii, fii, tu știi, tu scrii).
- Cu trei i scriem atunci când un plural în -ii primește și articolul hotărât: copiii, fiii, vizitiii, geamgiii.
- Copiilor mai mari le folosește și regula verbului „a fi”: „Fii atent!” (doi i), dar „Nu fi supărat!” (un singur i).
- Proba: înlocuiește cuvântul cu unul a cărui formă se aude clar (băieți – băieții, stai – nu sta) sau pune „niște” în fața lui. Nu învăța liste lungi.
De ce e greu să auzi câți i are un cuvânt?
Pentru că în vorbire sunetele se contopesc. În „pomi”, i-ul de la final este un i scurt, abia șoptit, iar în „pomii” cei doi i se rostesc de obicei ca un singur sunet, ceva mai lung. Între „copii” și „copiii” diferența se aude și mai greu. Urechea nu ajută prea mult, așa că hotărăște rolul fiecărei bucăți din cuvânt.
Gândește-te la cuvânt ca la o construcție din piese: rădăcina, terminația de plural și, uneori, articolul hotărât. Fiecare piesă poate aduce câte un i. Dacă numeri piesele, afli câți i trebuie scriși. Aceasta este dovada pe care o poate căuta singur și un copil din clasa a III-a.
Când scriem un singur i?
Un singur i scriem în trei situații frecvente, pe care copilul le poate verifica singur:
- La pluralul nearticulat. Pom – pomi, elev – elevi, lup – lupi, băiat – băieți, harnic – harnici. Cuvântul nu are articol: „niște pomi”, „doi elevi”.
- La persoana a II-a singular a multor verbe. Tu cânți, tu înveți, tu alergi, tu citești. Atenție la verbele a căror rădăcină se termină în i: tu știi, tu scrii, tu ții, tu vii — aici terminația -i se adaugă la un i care există deja, așa că apar doi i.
- La imperativul negativ al verbului „a fi”. „Nu fi trist!”, „Nu fi supărat!”. La negativ, verbul are forma infinitivului, deci un singur i. Proba: „Nu sta!”, „Nu pleca!”; tot un singur i are și „poate fi”, „va fi”.
La fiecare regulă, exersați o singură întrebare: „Poți să dovedești câți i sunt aici?”. Dacă micuțul găsește dovada, cuvântul nu mai trebuie tocit.
Când scriem doi sau trei i?
Doi i scriem când se întâlnesc două piese care aduc fiecare câte un i: pluralul și articolul (pomi + i = pomii, elevi + i = elevii) sau rădăcina și terminația (copil – copii, fiu – fii, tu știi, tu scrii). Tot doi i au imperativul afirmativ „Fii cuminte!” și conjunctivul „să fii”. Substantivele feminine în -ie au și ele doi i la plural: familie – familii, poezie – poezii, vie – vii.
Trei i apar atunci când un plural care are deja doi i primește articolul hotărât: copii + i = copiii, fii + i = fiii, vizitii + i = vizitiii, geamgii + i = geamgiii. Proba cea mai sigură este înlocuirea cu un substantiv obișnuit: „Copiii au plecat” – „Băieții au plecat” (articulat, deci trei i); „Am văzut niște copii” – „Am văzut niște băieți” (nearticulat, deci doi i).
Ce faci când nu ești sigur?
Atunci forma trebuie verificată, dar nu dintr-o listă seacă. În practică funcționează bine trei metode:
- Proba înlocuirii. Copilul pune în locul cuvântului „băieți/băieții” sau „stai/nu sta” și aude singur forma potrivită. După câteva săptămâni, o face din reflex.
- Familia de forme. O formă reținută le aduce după ea pe celelalte: un copil – doi copii – copiii; un fiu – doi fii – fiii; eu știu – tu știi.
- O propoziție amuzantă. „Fii atent: copiii harnici și fiii vecinilor știu tot!” adună mai multe forme într-o imagine ușor de ținut minte.
Programele școlare de limba română (edu.ro) urmăresc încă din ciclul primar scrierea corectă a cuvintelor uzuale, pe baza înțelegerii felului în care sunt construite, nu prin liste învățate pe de rost. Mai multe idei pentru exersarea ortografiei fără liste găsești în ghidul ortografia fără tocit. Cum îmbogățești vocabularul copilului în discuțiile de zi cu zi afli din cum dezvolți vocabularul copilului.
Exercițiu de 10 minute: detectivul lui i
Tabelul arată întrebarea pe care și-o poate pune copilul la fiecare cuvânt.
Regula | Întrebarea de verificare | Exemple |
|---|---|---|
un i: plural nearticulat | Pot pune „niște” în fața lui? | niște pomi, niște elevi |
doi i: plural articulat | Pot pune „băieții” în locul lui? | pomii, elevii, lupii |
doi i: rădăcina are deja i | Rădăcina se termină în i (copi-, fi-, ști-)? | copii, fii, tu știi, tu scrii |
trei i: plural în -ii + articol | Pluralul are doi i și pot spune „băieții” în locul lui? | copiii, fiii, vizitiii |
fi sau fii | Pot pune „stai” (fii) sau „nu sta” (fi)? | Fii atent! Nu fi trist! |
Cum procedați, pas cu pas:
- Scrie pe bilețele 10 cuvinte, câte două pentru fiecare rând din tabel.
- Copilul trage un bilețel fără să se uite la scriere. Tu citești cuvântul cu voce tare, într-o propoziție scurtă.
- Copilul scrie cuvântul și spune dovada, de exemplu: „copiii, pentru că pot spune băieții”.
- Comparați scrierea cu bilețelul. Cuvântul la care a greșit ajunge în caiet, împreună cu o propoziție scrisă de el.
- După o săptămână, repetați doar cuvintele din caiet.
Ca încălzire, dă-i copilului șase propoziții de completat cu i, ii sau iii: „Am doi cop… .”, „Cop… se joacă afară.”, „F… atent!”, „Nu f… supărat!”, „Tu șt… lecția.”, „Pom… au înflorit.” Răspunsuri: copii, copiii, Fii, fi, știi, pomii. Exerciții scurte, cu răspuns imediat, găsești și în secțiunea exerciții de ortografie pentru clasa a II-a, iar celelalte teme le găsești în secțiunea limba română pentru clasa a II-a.
Ce greșeli să eviți?
- Recitarea regulii fără dovadă. Copilul care spune „copiii, pentru că pot pune băieții” înțelege. Cel care doar recită regula ghicește adesea oricum.
- O listă lungă de cuvinte de tocit. Mai bine 5–10 cuvinte pe săptămână, fiecare într-o propoziție.
- Să dai răspunsul imediat. Întreabă mai întâi: „Ce cuvânt ai putea pune în locul lui ca să auzi forma?”
- Toate regulile deodată. Într-o săptămână exersați un singur caz, de exemplu pomi/pomii, iar în următoarea adăugați copii/copiii.
- Corectarea fără discuție. Simpla tăiere a greșelii nu-i arată copilului cum să verifice cuvântul data viitoare.
Când să vorbești cu învățătorul?
Dacă, în ciuda exercițiilor regulate, micuțul încurcă formele cu -i, -ii și -iii chiar și la cuvintele pentru care știe proba, iar dificultăți asemănătoare are și cu alte reguli potrivite vârstei (â/î, cratima, s-a/sa), vorbește cu învățătorul sau cu profesorul de limba română. Cadrul didactic poate compara situația cu lucrul de la clasă și poate propune, dacă e nevoie, sprijin suplimentar la scris și la citit.
Surse
- Wydawnictwo Naukowe PWN, Zasady pisowni i interpunkcji — 11. Zasady użycia znaków ch, h (pronunția lui ch și h, litera h în cuvintele împrumutate).
- Wydawnictwo Naukowe PWN, Zasady pisowni i interpunkcji — 11.1. Dwuznak ch piszemy, gdy (alternanța cu sz, ch la sfârșitul cuvântului și după s, excepții).
- Wydawnictwo Naukowe PWN, Zasady pisowni i interpunkcji — 11.2. Literę h piszemy, gdy (alternanțele lui h cu g, ż, z; elementele hydro-, hekto- și altele).
- Minister Edukacji — Rozporządzenie z 11 marca 2026 r. w sprawie podstawy programowej, Dz.U. 2026 poz. 378 (clasele I–III: scrierea cuvintelor folosind cunoștințele despre flexiune și structura cuvintelor; clasele IV–VI: reguli de ortografie bazate pe flexiune și pronunție).