Sari la conținut
Labugen

Exerciții de memorie pentru copiii care uită instrucțiunile

Când un copil uită instrucțiunile sau se pierde la jumătatea unei sarcini, memoria de lucru — „carnețelul” pe termen scurt al minții — poate fi suprasolicitată. Cel mai mult ajută reducerea acestei încărcări: instrucțiuni mai scurte, repetarea lor de către copil și suporturi vizuale ținute la vedere. Mai jos găsești semnele frecvente, moduri mai bune de a da instrucțiuni, sprijinuri practice și jocuri de memorie de cinci minute.

Redacția Labugen ·

Reclamă

Pe scurt: ce îl ajută pe copilul care uită instrucțiunile?

  • Instrucțiuni mai scurte: unul sau doi pași odată, nu patru.
  • Roagă copilul să repete instrucțiunea: „Spune-mi ce ai de făcut” înainte să înceapă.
  • Suporturi la vedere: o listă de pași cu imagini, un plan scris sau un semn de carte cu întrebări utile.
  • Împarte sarcina în bucăți: termină primul pas, verifică-l, apoi treci la următorul.
  • Jocuri de memorie pentru distracție și exercițiu, dar nu te aștepta ca jocurile singure să rezolve dificultatea de fond.

Ce este memoria de lucru?

Memoria de lucru este ca un „carnețel” pe termen scurt al minții, în care ținem informațiile necesare pentru sarcina pe care o facem chiar acum. Copilul o folosește când își amintește trei pași dintr-o instrucțiune a învățătorului, când calculează în minte sau când ține o propoziție în minte suficient de mult cât s-o scrie.

Acest carnețel mental are o capacitate limitată, iar copiii au, în general, o capacitate mai mică decât adulții, pentru că ea se dezvoltă odată cu vârsta. Center on the Developing Child de la Universitatea Harvard descrie memoria de lucru ca pe una dintre funcțiile executive de bază, alături de controlul inhibitor și de flexibilitatea cognitivă.

Care sunt semnele că memoria de lucru poate fi suprasolicitată?

Psihologele Susan Gathercole și Tracy Alloway descriu semne frecvente, observate la clasă, la copiii al căror „carnețel” al memoriei de lucru este suprasolicitat:

  • fac doar prima parte a unei instrucțiuni cu mai mulți pași,
  • se pierd la jumătatea unei sarcini și nu știu ce urmează,
  • uită propoziția pe care trebuiau s-o scrie înainte s-o termine,
  • pot părea neatenți chiar și atunci când se străduiesc să asculte.

Aceste comportamente nu înseamnă automat lene sau lipsă de voință. Copilul poate pur și simplu să nu fie în stare să țină în minte toate informațiile deodată.

Cum dai instrucțiunile astfel încât copilul să și le poată aminti?

  1. Mai întâi atenția, apoi instrucțiunea. Spune-i copilului numele și așteaptă până când e atent la tine.
  2. Unul sau doi pași odată. „Deschide caietul la o pagină nouă.” Apoi: „Scrie data.”
  3. Folosește cuvinte scurte și cunoscute. În loc de „Pregătește-ți materialele pentru desen”, spune „Ia-ți creioanele colorate și lipiciul.”
  4. Cere repetarea. „Ce ai de făcut acum?” Dacă micuțul nu-și amintește, repetă calm, cu aceleași cuvinte.
  5. Arată, nu doar spune. Un gest, o imagine sau un exemplu pe tablă pot reduce cantitatea de informație care trebuie ținută doar în memorie.

Sprijinuri care reduc încărcarea memoriei de lucru

Cel mai eficient sprijin preia adesea o parte din povara memoriei de lucru, astfel încât copilul să se poată concentra pe sarcina propriu-zisă.

Situația

Sprijinul

Cum îl folosești

pregătirea de dimineață

listă de pași cu imagini

4–5 imagini lângă ușă: îmbrăcat, micul-dejun, dinți, ghiozdan

temele

plan scris

sarcinile trecute pe listă și bifate una câte una

problemă de matematică

marcarea datelor importante

numerele-cheie subliniate înainte de calcul

scrierea unei propoziții

repetarea cu voce tare

copilul spune din nou propoziția înainte să scrie partea următoare

instrucțiune mai lungă

notiță scrisă

pașii numerotați, unul sub altul

Cu timpul, copilul poate învăța să-și facă singur aceste liste și notițe. Este o abilitate de învățare care rămâne utilă pe tot parcursul școlii.

Cum îl înveți pe copil să-și facă propriile liste de pași?

La început, tu faci lista, iar copilul bifează. După câteva săptămâni, schimbați rolurile: copilul îți spune pașii, iar tu îi scrii. Până în clasa a III-a, pe la 8–9 ani, mulți copii pot începe să-și scrie singuri o listă de instrucțiuni în trei puncte înainte să se apuce de lucru. Laudă nu doar terminarea sarcinii, ci și faptul că și-a făcut un plan.

Jocuri de memorie de cinci minute

Jocurile nu înlocuiesc sprijinul practic la învățat, dar pot fi un exercițiu plăcut de atenție și memorie.

  • Ce a dispărut? Pune câteva obiecte pe o tavă, roagă copilul să închidă ochii, apoi ascunde unul. Poți juca și varianta online Ce a dispărut?.
  • Am fost la piață și am cumpărat…: fiecare jucător adaugă câte un produs și repetă toată lista de la început.
  • Instrucțiuni de mișcare în ordine: „Atinge ușa, apoi fereastra, apoi stai jos.” Adaugă pași treptat.
  • Repetă ritmul: bate din palme un ritm scurt și roagă copilul să-l repete.
  • Ordinea inversă: pentru copiii mai mari, spune trei cifre și roagă-i să le repete de la coadă la cap.

La problemele de matematică poate ajuta să citiți enunțul câte o propoziție și să desenați ce se știe deja. Exemple pentru clasa I găsești la probleme de adunare până la 10.

Ce greșeli să eviți?

  • Instrucțiuni lungi, date în grabă, mai ales din altă cameră.
  • Repetarea aceleiași instrucțiuni tot mai tare, în loc s-o faci mai scurtă.
  • Să spui „Iar nu asculți.” Poate că micuțul a ascultat, dar a pierdut o parte din informație înainte s-o folosească.
  • Să te bazezi doar pe jocurile de antrenare a memoriei. Jocurile nu se transferă întotdeauna direct în munca școlară. Sprijinurile de zi cu zi care reduc încărcarea memoriei sunt adesea mai importante.
  • Prea multe sarcini deodată. Reprizele scurte, cu pauze, sunt mai ușor de gestionat. Idei de reprize potrivite vârstei găsești în ghidul cum să îmbunătățești concentrarea copilului.

Dacă dificultatea ține de amintirea a ceea ce a citit, nu a instrucțiunilor, citește cum îmbunătățești memoria copilului după citit.

Când să vorbești cu învățătorul sau cu alt specialist?

Vorbește cu învățătorul dacă, în ciuda instrucțiunilor mai scurte și a suporturilor vizuale, copilul se pierde în mod regulat în sarcini, lucrează neobișnuit de încet sau are dificultăți clare în a învăța să citească, să scrie ori să calculeze. Întreabă ce sprijin există la școală și dacă ar fi utilă o discuție cu un psiholog, cu consilierul școlar, cu medicul pediatru sau cu alt specialist potrivit.

Surse

Pasul următor

Încearcă acasă — gratuit, fără cont

Întrebări frecvente

Ce este memoria de lucru la copii?
Este un „carnețel” mental pe termen scurt, care păstrează informațiile necesare pentru sarcina de acum, de exemplu pașii unei instrucțiuni sau un număr folosit la calculul mintal. Capacitatea ei este limitată și se dezvoltă odată cu vârsta.
De ce face copilul doar prima parte a unei instrucțiuni?
O instrucțiune cu mai mulți pași poate depăși ce poate ține în memoria de lucru deodată. Ajută împărțirea ei în unul sau doi pași, rugămintea de a o repeta și scrierea pașilor pe hârtie.
Jocurile de memorie îmbunătățesc învățatul la școală?
Pot fi plăcute și exersează atenția sau memoria de scurtă durată, dar jocurile singure nu se transferă întotdeauna în sarcinile școlare. Reducerea încărcării memoriei în viața de zi cu zi, prin instrucțiuni mai scurte, liste de verificare și planuri scrise, este adesea mai direct utilă.
Cum îl ajut pe copil să-și amintească instrucțiunile învățătorului?
Întreabă-l pe învățător dacă instrucțiunile importante pot fi, când e posibil, scurte și scrise la vedere. Acasă, micuțul poate exersa repetarea instrucțiunilor cu propriile cuvinte și scrierea pașilor în caiet.
Când ar trebui discutate cu cineva dificultățile de memorie?
Dacă micuțul se pierde în continuare, în mod regulat, în sarcini, în ciuda instrucțiunilor mai scurte și a sprijinurilor, lucrează foarte încet sau are dificultăți clare la citit, scris ori matematică, vorbește cu învățătorul și întreabă ce sprijin educațional sau medical ar putea fi potrivit.
Reclamă