Sedan de epocă parcat lângă un planetariu

Un sedan de epocă domină prim-planul, privit din colțul frontal, cu un far rotund, o grilă lată din bare orizontale și o bară de protecție masivă. Prin parbriz se zărește volanul, iar roțile mari au capace rotunde simple. În spatele mașinii se înalță un planetariu cu o cupolă mare cu nervuri și uși înalte de sticlă la intrare. În dreapta, un telescop pe un suport rezistent este așezat pe un piedestal de piatră și este îndreptat spre două stele cu cinci colțuri, în timp ce lângă clădire cresc tufe rotunjite.

Cum aduce un planetariu cerul nopții în interior

Primul proiector modern de planetariu, modelul Zeiss I, a fost demonstrat la Deutsches Museum din München în anul 1923. Acesta proiecta în jur de 4.500 de stele pe suprafața interioară a unei cupole albe, astfel încât spectatorii puteau admira mișcarea bolții cerești chiar și în plină zi sau pe vreme nefavorabilă. În anul 1930, Adler Planetarium din Chicago a devenit primul planetariu deschis pe continentul american.

Telescoapele asemănătoare celui de pe soclu adună considerabil mai multă lumină decât ochiul uman, permițându-i lui Galileo Galilei să consemneze în 1610 descoperirea a patru luni care orbitează în jurul planetei Jupiter. Autoturismele din anii 1950 și 1960 erau echipate frecvent cu bare de protecție și grile cromate, obținute prin aplicarea unui strat fin de crom pe oțel pentru a preveni rugina și a asigura un luciu de durată.