Căsuță ceainic cu ferestre rotunde

Ceainicul își păstrează capacul bombat cu un mâner rotund deasupra, ciocul curbat în partea stângă și toarta mare și arcuită în dreapta. Două ferestre rotunde cu rame în formă de cruce sunt așezate sus pe pântecele său, fiecare având o jardinieră plină cu flori mici. Dedesubt, o ușă arcuită din scânduri stă larg deschisă, lăsând să se vadă podeaua de lemn din interior. Pietre plate de formă ovală conduc până la prag, un ghiveci de lut cu flori ce seamănă cu margaretele se află în stânga, iar smocurile de iarbă și tufele înfrunzite încadrează mica grădină.

Ceainicele de-a lungul istoriei

Ceainicele au apărut în China, unde recipientele mici din lut maroniu-violaceu de Yixing, din provincia Jiangsu, au devenit deosebit de prețuite în timpul dinastiei Ming. Când negustorii olandezi au început să transporte ceai spre Europa la începutul anilor 1600, ceainicele din porțelan chinezesc călătoreau adesea în aceeași încărcătură. Meșteșugarii europeni au încercat mult timp să reproducă acel porțelan, iar manufactura din Meissen din Saxonia, Germania, a devenit prima din Europa care a produs porțelan veritabil cu pastă dură la începutul secolului al XVIII-lea.

Căsuțele ascunse în obiecte de zi cu zi sunt o temă îndrăgită în cărțile ilustrate și în poveștile pentru copii, de la bătrâna care locuia într-un pantof până la adăposturile zânelor din ciuperci. Privit prin ochii unui șoricel sau ai unui spiriduș, un ceainic este la fel de încăpător ca o căsuță.